Fragmente din programe – 18 mai – duminica dimineata

Category: Resurse Comments: Nu sunt comentarii

Read More

Fragmente din programe – 18 mai – duminica seara

Category: Resurse Comments: Nu sunt comentarii

Read More

Fragmente din programe – 11 mai – duminica dimineata

Category: Resurse Comments: Nu sunt comentarii

Read More

Fragmente din programe – Paste – duminica dimineata

Category: Resurse Comments: Nu sunt comentarii

Read More

Fragmente din programe – Paste – duminica seara

Category: Resurse Comments: Nu sunt comentarii

Read More

Ce a însemnat Răstignirea…

Category: Resurse Comments: Nu sunt comentarii

Până zilele trecute nu am înțeles procesul fiziologic prin care trupul lui Isus a trecut în momentul răstignirii.

Iata ce s-a întâmplat…

Răstignirea a fost inventată de perși în anul 300 î.Hr., și perfecționată de romani în 100 î.Hr.

Acesta este moartea cea mai dureroasă inventată vreodată de om,  doar așa ar putea fi reprezentat gândul la o durere sfâșietoare-chinuitoare. Această metodă a fost rezervată pentru cei mai răi dintre criminali.

Isus a refuzat vinul anestezic, care i-a fost oferit de către soldații romani, din cauza promisiunii Lui din Matei 26:29, “Vă spun că, de acum încolo nu voi mai bea din acest rod al viței, până în ziua când îl voi bea cu voi nou în Împărăția Tatălui Meu

Isus a fost dezbrăcat, îmbrăcămintea Sa a fost împărțită de către gărzile romane. Acest lucru a fost împlinirea Psalmul 22:18 , ” își împart hainele mele între ei, și pentru cămașa Mea au tras la sorți

Răstignirea garantează o moarte groaznică, lentă și extrem de dureroasă. După ce a fost pironit pe cruce, Isus a avut o poziție nenaturala anatomic și imposibil de menținut. Genunchii lui Isus au fost îndoiți la aproximativ 45 de grade, de aceea El a fost obligat să își suporte greutatea cu mușchii coapsei, poziție care nu este deloc normală, care este imposibil de menținut mai mult de câteva minute fără a avea crampe severe în mușchii coapsei și a gambei.

Greutatea lui Isus a fost orientată către picioarele străpunse de piroane, acestea au obosit rapid, greutatea corpului său a trebuit să fie transferată la încheieturile din brațe și umeri.  În câteva minute umerii lui Isus s-au dislocat, minute mai târziu, coatele și încheieturile lui Isus s-au dislocat și ele. Efectul acestor dislocări ale membrelor superioare este că brațele îi erau cu 9 cm mai lungi decât în ​​mod normal, se vedea asta atât de clar pe Giulgiu. În plus, profeția din Psalmul 22:14 a fost împlinită Am ajuns ca apa, care se scurge, şi toate oasele mi se despart

După ce încheieturile lui Isus, coatele si umeri au fost dislocate, greutatea trupului Său pe membrele superioare a cauzat forțe de întindere asupra mușchilor pectorali majori de la piept.  Aceste forțe de tracțiune au făcut coaste Lui să fie trase în sus spre exterior, într-o poziție mai nenaturala. Pieptul a fost în permanență într-o poziție de inspirație, deschis la maxim.  Pentru a da aerul afara, Isus a trebuit să împingă cu unghiile de la picioare în cuie pentru a-si ridica trupul și permite coastelor posibilitatea de a scoate aerul din plămâni. Plămânii lui au fost într-o poziție de repaus de inspirație maxim constant.

Răstignirea este o catastrofă medicală.

Problema era că Isus nu se putea împinge în jos pe unghiile picioarelor, deoarece mușchii picioarelor Lui, îndoiți la 45 de grade, au fost extrem de obosiți, cu crampe severe, într-o poziție anatomic compromisă. Spre deosebire de toate filmele de la Hollywood care înfățișează răstignirea, cel crucificat era extrem de activ. Crucificatul era fizic forțat să se deplaseze în sus și în jos pe cruce distanță de aproximativ 12 centimetri, doar pentru a respira. Procesul de respirație cauza dureri chinuitoare, amestecate cu teroarea absolută de asfixiere. În cele șase ore ale Răstignirii, Isus a fost tot mai puțin și mai puțin capabil să-și suporte greutatea pe picioare, iar mușchii coapsei și gambei au devenit din ce în ce epuizați.

Cu cit dislocarea încheieturilor, coatelor și umerilor creștea în continuu pieptul i se întindea tot mai mult ceea ce făcea ca respirația să fie tot mai grea și mai dificilă. În câteva zeci de minute de la crucificare, Isus, a devenit sever dispneic, având respirații scurte si grele.

Mișcările în sus și în jos pe cruce pentru a respira cauza durere chinuitoare în încheietura mâinilor, picioarelor, in coatele și umerii dislocați. Mișcările au devenit tot mai puțin frecvente si Isus a devenit din ce în ce mai epuizat, dar teroarea morții iminente prin asfixiere l-a forțat să-si continue eforturile de a respira. Durerea din cei doi nervi mediani ai mâinilor erau zdrobitoare iar venele explodau la fiecare mișcare.

Isus a fost acoperit de sânge și sudoare. Sângele a fost rezultatul biciuirii care aproape l-a ucis, iar sudoarea, urmare a încercărilor sale violente, involuntare, în efortul de a expira aerul din plămâni.

In tot acest timp El a fost complet gol, liderii evreilor, mulțimile și hoții de pe crucile alăturate L-au batjocorind în continuu, înjurând și râzând de el. În plus, mama Lui era acolo si îl privea.

Din punct de vedere medical, trupul lui Isus a trecut printr-o serie de evenimente medicale catastrofale și terminale. Iar pentru că Isus nu a putut să mențină o ventilație adecvată a plămânilor săi, a ajuns într-o stare de hipoventilație – îi era imposibil să respire. Nivelul de oxigen din sânge a început să scadă, a apărut hipoxia – lipsa de oxigen din sânge. În plus, din cauza mișcărilor respiratorii restrânse, nivelul de dioxid de carbon din sânge CO2 a început să crească, generând o afecțiune cunoscută sub numele hipercapnie.  Acest nivel de CO2 în creștere a stimulat inima lui sa bată mai repede, pentru a spori livrarea de oxigen, precum și eliminarea de CO2. Centrul respiratorii din creierul lui Isus trimitea mesaje urgente pentru a plămânii să respire mai repede și mai repede iar Isus a început să gâfâie.

Reflexele fiziologice au solicitat respirații largi și involuntar s-a mutat în sus și în jos pe cruce mult mai rapid în ciuda durerilor chinuitoare. Mișcările de agonie a început spontan de mai multe ori pe minut, spre deliciul mulțimii care-L batjocorea, soldaților romani și Sinedriului .

Aceste forțe gemene: hipoxia – lipsa de oxigen) și hipercapnia – surplusul de CO2 au făcut ca inima lui să bată mai repede și mai repede iar Isus a dezvoltat tahicardia. Inima lui Isus bătea tot mai repede și mai repede,  pulsul s-a întețit, a ajuns probabil la  220 de bătăi/min, maximul posibil.

Isus nu a băut timp nimic timp de 15 ore, de ora 18 din seara precedentă. Isus a îndurat o biciuire care aproape l-a ucis. Trupul Său a fost plin de sânge, biciuirea, cununa de spini, cuiele din încheieturi și din picioare, tăieturile din urma bătăilor l-au umplut de sânge.

Isus era foarte deshidratat, tensiunea arteriala a scăzut alarmant. Tensiunea arterială a fost probabil 80/50. El a ajuns în, așa cum medicii numesc, șoc de gradul întâi, cu hipovolemie – volum mic de sânge, tahicardie – ritm cardiac extrem de rapid, tahipnee – ritm al respirației extrem de rapid și hiperhidroza – transpirație excesivă.

Înspre amiază inima lui Isus  a început să eșueze. Plămânii au început să se umple de edem pulmonar. Isus a ajuns în insuficiență cardiacă și insuficiență respiratorie. Isus a spus: “Mi-e sete” deoarece corpul său cerea fluide. In acel moment Isus a avut nevoie disperată de o perfuzie intravenoasa de sânge și plasmă pentru a-i salva viața.

Isus nu mai putea respira în normal și se sufoca încet. În această etapă Isus probabil a dezvoltat un Hemopericard, adică plasmă și sânge ce s-au adunat în spațiul din jurul inimii Lui, numit pericard.  Acest lichid în jurul inimii lui a provocat tamponadă cardiacă – lichid în jurul inimii, ceea ce a împiedicat inima să bată normal.

Din cauza solicitării puternice și starea avansată a hemopericardiei, inima lui Isus în cele din urmă a suferit o ruptură cardiacă. Inima Lui s-a sfâșiat efectiv. Aceasta a fost  cauza morții Sale.

Pentru a încetini moartea soldați puneau un scaun de lemn mic pe cruce sub șezut, care ar fi permis lui Isus privilegiul de a-i micșora greutatea către picioare si mâini. Efectul acestui lucru ar fi fost că ar fi durat până la nouă zile până să moară.

Când romanii voiau să urgenteze moartea celui crucificat, pur și simplu rupeau picioarele victimei provocând întinderea toracelui și sufocarea în câteva minute. Acest lucru era numit Crucifragrum.

La ora trei după-amiaza Isus a spus: “Tetelastai” adică “S-a sfârșit”. În acel moment și-a dat duhul și a murit. Când soldații au venit la Isus să-i rupă picioarele El era deja mort. Nici un os din trupul său nu a fost rupt, ca împlinire a profeției ,,Niciunul din oasele Lui nu va fi sfărîmat…”

Isus a murit după șase ore, a îndurat cea mai chinuitoare și terifiantă tortură inventată vreodată. Isus a murit pentru ca oamenii obișnuiți ca tine si ca mine să poată merge în Rai.

Dan Bale

traducere a unei porțiuni din referatului The Anatomical And Physiological Details Of Death By Crucifixion al doctorului Dr. C. Truman Davis. Imi cer scuze anticipat pentru greșelile ce ar fi putut apărea în urma traducerii, termenii medicali au fost mai greu de stăpânit.

Read More

Fragmete din programe – 17 apr – Joia Mare

Category: Resurse Comments: Nu sunt comentarii

Read More